M-aștepți, în sezonul ăsta-i scurtă
vremea cu bomboane sparte-ntre dinți, căci
afară de tot ce cunosc, voi termina
desenând în geam aburii dați de căldură și
frig.
Cine-și alege cuvintele și curge prin aerul
serii, știe că voi lipsi, dar așteaptă,
părul să-mi salte de pași, de rotirea pe
botinele albe, trunchiul încheiat cu nasturi
mărunți și transparenti.
Încetișor, nu da de gol aceasta păpusă cu
mâini lipicioase,
căci afară de tot ce cunosc, papagalii de
zahăr sunt cele mai vechi bomboane.
Le-aș da drumul pe geam, le-aș aspira aripile
de trusa cu ace și leucoplast:
culorile le-aș rezema de sticlă, primirea
cu cerul, pana cu picătura de salivă.