Oare ne trebuie vreun dictator
Să ne confiște iar democrația
Și să devină un uzurpator
Ce vrea să instaleze tirania ?

E-adevărat că megalomania
E boala celor neîntregi la minte
Însă de ce să fie-n România
Megaloman tocmai un președinte ?

„Să trăiți bine” pot și eu să zic
Așa cum el ne-a zis de-atâtea ori
Dar asta nu-i ajută cu nimic
Pe cetățenii țării truditori

Manipularea-i pentru el o floare :
Poporul meu , al tău și-al lui
E plină România de popoare
În viziunea președintelui

Popor de „licurici” și „găozari”
Și-ntâi poporul de „portocalii”
Apoi un grup de intelectuali
Alături de poporul de cheflii !

De celelalte nu-l interesează
De parcă nici n-a auzit cândva
Și veșnic el mereu îi înfierează
Pe cei care nu sunt de partea sa

Imparțial cum este tot românul
Îi critică pe toți necontenit
Dar n-a găsit la pedeliști niciunul
Baron , corupt sau cel puțin mânjit

Deodată „se întoarce la popor”
De care și-a adus subit aminte
Că l-a lăsat pe mâna hoților ,
Ce suflet mare pe domn’ președinte !

Însă nu vine să se rușineze ,
Șă-și ceară scuze fiindcă l-a uitat
Ci vine ca să-l culpabilizeze
Pentru că nu se simte adulat

Trufaș , ca nimeni altul dintre noi ,
Crezându-se mereu un om perfect
L-au obsedat 322
Ce-au încercat să-l pună la respect

Și cu tupeul lui nemăsurat
Necuviincios și amenințător
A nu știu câta oară i-a sfidat
Pe cei care-s aleși tot de popor

I-a atacat tot timpul vehement
Într-un limbaj infect , de mahala
Zicând de actualul parlament
Că nu-i decât o „biată șandrama”

Se crede că doar el are dreptate
Și că doar el deține adevărul
Deși se pare că-n realitate
La părăsit și mintea dar și părul

Deci dacă vreți acum vreun dictator
Mai potrivit ca el n-ar fi niciunul
Și dacă nu , urcați-l pe-un vapor
Să-l ducă unde bântuie taifunul!