Ce fel de zi e asta, să nu o poți simți,
Când îți dorești atât de tare să o poți atinge,
La fel ca orbul speri să te poți minți,
Ca pe mâini în râuri lumina-ți se prelinge.

E fatal să nu mă crezi când mai vorbim în vise,
Căci eu cu tine mă hrănesc când soarele adoarme,
Și plec pornit pe câmpuri cu picioarele încinse,
Să mă trezesc înțepenit de dor și mirosind a arme.

Astăzi nu ești a mea, nu sunt al tău,
Ne pierdem în nuanța cerului sălbatic,
Astăzi nimic nu e bine, nimic nu e rău,
Nimic nu-i nostalgic, nimic nu-i hilaric.