văd în ceață
și asta pentru că-mi arunci
în ochi de cel puțin trei ori
pe zi praful vorbelor tale
nemulțumită de aportul meu
în sânul familiei

la fel ca tine
fac toți cei pe care-i întâlnesc
pe calea neasfaltatelor purtări
dau praful din năduful vieții lor
spre ochii mei fără perdele
sunt într-un nor

rușine să-mi fie
batistele cu care-mi tot șterg
ochii au chiar culoarea prafului
și par întotdeauna curate ca noi
în plus au ceea ce îți place ție
parfumul tău

cu două degete
îmi frec amândoi ochii deodată
privind mai întâi spre tine clipind
des mă asigur că nu am vedenii
apoi rup în două bastonul alb
e totul clar