Cafeaua se bea pe nemâncate
dimineața
sorbituri
printre cuvinte aruncate-n grabă pe hârtie

un gust inspirator de adevăruri nerostite
te-ademenește
încetișor pân’ o termini

idei
cu care te-ai trezit în zori buimac
s-or pierde-n neștiut de nu le scrii
în graba mare
cu jind privești la ceașca goală de cafea
probând să-i storci
ultima picătură

prelinsă-ncet
acea picătură cu greu stoarsă
ți se pare
sigur de o cu totul altă calitate
lăsând pe spate capul
ochii pe tavan îi înalți
atunci mai vine o idee și o scrii
numaidecât

păreri de rău
în ceașcă nu mai e cafeaua
ai umple-o iarăși
dar

sfatul medicului

de nu știi să te abții de la plăceri provocatoare
poți crăpa
sorbindu-le prea matinal