știu că dacă aș trage de toate sforile din
mine m-aș minți din ce în ce mai mult
pe zi ce trece
când aș fi cu tine aș fi de fapt numai
cu mine

te îngrop în poemul ăsta ca într-un morman de
chestii pe care nu le-am înțeles niciodată


îmi curg prin vene toate dățile când ne înțelegeam fără
tote convențiile semioticii/îmi dau drumul
la gânduri o dată pe lună
sub pretextul că aș putea naște într-o zi
un edd și că el ar putea fi

chiar al tău / sau al nimănui

mă-mbrac în femeia care rostește cuvintele
ca doamna de la teleenciclopedie/ femeia care fumează
doar de dragul nihilismului
îți șoptesc toate verbele la gerunziu
și alte nimicuri
poveștile mele te fac să oftezi

mă bucur

la fiecare două-trei zile am impresia
că felinarele nu-mi mai amintesc de mult
de povești de dragoste/ străzile pe care
mergem împreună sunt ca alea din filmele
cu gangsteri/ știu că îți place

însă nu mi-o zici niciodată
crezi că vocea ta e aspră ca mâinile unui
fierar

de fiecare dată când am chef să te aud
mă arunc de pe coarda flatter
și tac/ pietrele se rostogolesc înapoi în
ocean când vorbești