Rămân, iubind Iubirea
printre dureroasele alunecări,
în besna indiferenței,
în ultimele urme ale existenței,
în neliniștea nopților
ce-mi înconjoară trupul
lovintă de cuvintele ce dor.

Am renunțat să mai lupt
îmbrățișând pământul,
aștept de mult răspuns
acuzând timpul,
neștiind ce simt...
ce pot... ce sunt?!...

În veșmintele albe,
strălucind minciuna,
plutind în pas de dans,
sfărâmă a visurilor taine
în adâncuri, una câte una


Aș vrea, să fug spre înalt
din umbra visurilor neîmplinite.
Aș vrea, să zbor pe un nor alb,
să ating cerul cu lacrima fierbinte.
Să-mi caut așezământ
printre culori de curcubeie,
departe de doruri nestinse.
dincolo de cerul plin de stele.