Iarăși fug lume de tine,
Că și fuga e un sport
Și mă-nchid ca într-un cort
Neștiut de orișicine

Închid ochii, trag cortina
Te ignor și mă ignori:
Până dincolo de nori
Þi-a crescut trufașă, vina

Te înfrunt și te sfidez
Pentru câtă nedreptate
Lași în urma ta cu toate,
C-ai avut și tu un crez

Sting lumina și visez
Lumea cum îmi place mie
Dar reală și mai vie:
Și cu coajă și cu miez!

Tu cobori și tu ridici
Dorul după-o biruință
Care-aduce suferință
De când știu, doar celor mici

Mă închid ca-ntr-o redută
Și supus la un asediu:
Ãsta-i cel mai bun remediu
Și nu zeama de cucută!

Dați-mi un răboj să-ncrest
Rezistența mea tenace
Că eu și la dobitoace
Aflu fome de protest

N-am să scot în stradă gloata
Să răstoarne pe-ăi de sus
Ci eu tac, mă dau supus
Că sorocu-ntoarce roata

Geaba fluturi bogăția
Ca un opiu la naivi
Și când i-ai văzut captivi,
Închizi iute colivia;

Iată: goana spre putere
Face victime grămezi;
Cine nu-i ascultă pe aezi
S-a lipsit de orice mângâiere

Mincinosul tău festin
E doar forfotă măruntă:
Numai cine te înfruntă,
Are parte de destin!

Tu faci legea, tu faci jocul
Doar atât cât poți să minți
Și pe cine scoți din minți,
Și-a aprins în casă focul

Bâlciul tău e doar un vaer
Găunoasă, lozincardă
Doar o singură petardă
Poate să te-arunce-n aer!

Nu găsești o minte mai lucidă
S-o înhami la carul tău
Lăturile dintr-un hârdău
Se răstoarnă cu obidă

Jos cu masca ipocrită
Mincinoasele criterii
Că recruții serii, serii
Sorb din mierea-ți otrăvită

Te-ai umplut lume de vicii
Că nu te mai recunoști
În zadar tocmești tu oști
Ce-ți aduc doar deservicii

Ce știi tu despre valoare?
Ce înveți tu despre zbor
Când fluturii se nasc și mor,
Căutându-și propria lor floare?!

Cine știe tainic, ce resort
A deschis o trapă spre himere
Că iubitorul de avere,
Moare alergând după confort?

Ce oferi, e doar momeală
Cine cade, nu se mai ridică
Anvergura ta e mică
Lume, plină de sminteală!

Ispita vine benevolă
Trezirea, poate mai târziu
Dacă mor, nu mai înviu
Acordurile de la barcarolă

Dacă vrei, putem semna un pact:
Eu te sfidez și tu mă lași în pace;
Există ac la orișice cojoace
Când știm cât valorăm exact!

Vopseaua ta e numai de fațadă
Codoșii doar se cațără mai sus
Efectul parvenirii e indus
Și bâlciul tău, o simplă mascaradă!

Nu mă leg de vicii sociale
Nu reclam soluțiile extreme
Când numai adevărul peste vreme
De neclintit rămâne în anale

Privesc în jur la cei ce se frământă
În orizontul tău îngust
Calapodul tău e prea vetust:
Lume, recunoaște-te înfrântă!

Și-mi propun acuma să închei
Diluția îmi vine împotrivă
Concluzia e una: Ce derivă
Depărtează lumea de ahei?!

Mincinosul tău festin
E doar forfotă măruntă:
Numai cine te înfruntă,
Are parte de destin!