Nu te pot parasi, tu esti ce eu nu inteleg,
De-atatia ani, cand m-ai facut sa-mi para rau,
Ca taina unei primaveri, nu pot s-o leg
De puntea ce uneste, sufletul meu de-al tau.

Iti spun ce simt si ma repet in fiecare seara,
Sa-ti fie somnul linistit, in aura de stele,
Privind cum umbrele tacerii se coboara,
Printre suvitele razlete, topindu-se in ele.

Cu tine inca vreau sa-mpart ce viata imi ofera,
Chiar daca-i noapte uneori printre cuvinte,
Tu faci aevea vesnicii, din clipa efemera
Si rasadesti in tampla mea, aducerile-aminte.

Eu stiu cand sufletul iti plange peste noapte,
Si te astept in zori cu roua in priviri,
Te strang la piept si buzele-ti hranesc cu soapte,
De parca visul s-ar topi, in dorul unei amintiri.