îmi curge decembrie printre cuvinte
cuvintele străzi lungite sub tumultul orașului
cuvintele instrumentiști și instrumente acordându-se în repetiția aceluiași final
iarna asta e o înșiruire de sunete gravate în ochii trecătorilor
lumini proiectate pe zidul unei singure inimi ce dirijează același concert
prin fereastra deschisă ies cuvintele crengi
de ele stau agățate partiturile în alb ale zilelor ce nu s-au scris încă
în timp ce oamenii iernii
construiesc derdelușuri de flăcări
spre cer

sub aceeași nevăzută baghetă
îmi curge decembrie printre cuvinte
curge neîntrerupt
reluând același sfârșit
iar în cerul locuit de omuleți de zăpadă
o inimă de gheață așteaptă
să ningă cu fulgi de foc
de pe pământ