agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-07 | | Înscris în bibliotecă de Ecaterina Ștefan
Îmi închipui tot felul de lucruri când cineva tace îndelung,
când nu răspunde la o întrebare ca și când n-ar fi auzit-o, când schimbă vorba, când nu răspunde la o scrisoare ca și când n-ar fi primit-o, când tace virtual în lumea virtuală a mesajelor electronice. Îmi închipui tot felul de lucruri: supărări, reproșuri, păreri nedeclarate, amânate, greu de pus în cuvinte, o indiferență care mă doare, o neglijență care mă înfurie, sau cine știe ce întâmplare nefericită care mă îngrijorează, o suferință, o boală de care n-am cum să știu, pe care mi-o imaginez abstract, pentru câteva clipe, după care incertitudinea revine - poate c-am spus ce nu trebuia spus, poate că spusele mele au redeschis o rană veche sau nouă, nebănuită, poate că așteptarea mea nerăbdătoare, anxioasă chiar, e absurdă, poate că ar trebui să am răbdare - o răbdare netulburată și să uit să aștept - deși eu aștept mereu ceva, totul, deși eu, nu știu de ce, sunt o ființă făcută din așteptare - din așteptări mici și mari, din așteptări imense care nu se vor sfârși niciodată - și din nerăbdare care, îmi dau seama, e păcatul ce curge prin sângele meu, împiedicându-mă să fiu ceea ce aș putea fi. El a fost pentru mine marea lecție vie pe care n-am învățat-o, sau am învățat-o prea târziu. Am vrut totdeauna să înțeleg tăcerile lui, să mă strecor în mintea lui, s-o citesc, fie și ca pe un manuscris greu de descifrat - dar nu, tăerile lui erau prea îngerești ca să fie înțelese de un om cu imaginația minciunii ca mine, cu imaginația prefăcătoriei, a aluziilor neadevărate, a pistelor false, a sincerităților distructive, a adevărurilor care se vor luate drept minciună, a minciunilor adevărate, a duplicităților, a ascunzișurilor suferinței, a sofismelor de conștiință, a mândriilor rănite și a tristeților jucate teatral și, astfel, anulate. tăcerile lui erau prea îngerești pentru mintea mea poluată de bănuieli, presupuneri, ipoteze întortocheate, subtilități psihologice care-și greșesc totdeauna ținta. Am vrut să înțeleg tăcerile lui, pe care ar fi trebuit să le respect, neînțelegându-le. Lecția lui, pe care am învățat-o prea târziu, e aceasta: trebuie să îngenunchem în fața a ceea ce nu putem înțelege cu nici un chip. Trebuie să așteptăm fără să așteptăm. trebuie să fim blânzi... Să nu ne așteptăm la nimic... 9 septembrie 2003 (din volumul de poezii "Tu: elegii și invenții", Polirom 2004)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate