Poate gresim cand daruim la intamplare,
Un sentiment, un gand,sau un suspin,
Si regretam de nu primim o-mbratisare,
Cand ratacim cararea prin destin.

Ne doare gestul nefacut, dar asteptat,
Atunci cand toate-n viata n-au culoare,
Si retraim placerea-ntr-un oftat,
Sperand ca mai exista-o data viitoare.

Sunt ochii tristi ascunsi intr-o oglinda,
Din care curg aevea lacrimi peste rand,
Iar bratele-si doresc, sa mai cuprinda
Sinceritatea nestiuta, dintr-un gand.

Am invatat sa plangem mult si in tacere,
Sa cumparam iluzii de la calatori,
Sa dam iubire si caldura cand se cere
La templul fara trepte cladit de visatori.