Sunt atâtea cărți mărețe
cu mii de pagini de aur
ce ne-ar putea sălta sufletele dincolo de galaxii,
dar care rămân dureros de necitite
fiind ascunse-n rafturi ca diamantele-n adâncuri;
sunt atâtea lumini orbitoare
în literele lor hipnotice,
încât stând departe de ele
și îmbătați de surogate dulci tipărite,
nu vom stăpâni nici un adevăr,
însă plini de goliciunea lor și de trufia noastră,
vom continua probabil să purtăm
pe față și pe cuget niște lumini vesele
de înșelătoare bucurie
că am descoperit esențele adevărului,
și-atunci vom zornăi strident
înaintea celor naivi
cheile false ale înțelepciunii noastre
făcând paradă cu ea și înmânându-le tuturor,
când, de fapt, ajunși în fața cetății neștiinței,
porțile ei cu șlefuiri atrăgătoare
ni se deschid oricum singure,
că-s foarte primitoare pentru toți.
Dar cine intră primul
și pășește cu încredere prin ele,
cade într-un gol fără fund.