Saracie...

Lume inglodata in cocioabe, cartoane si pungi,
Oameni murdari de nevoia de paine...
Te uiti peste tot in jur si-ti vine sa plangi,
Cum isi urla in cor ziua de maine!

Chirpici, noroaie si geamuri sparte de frig,
Ii simti de dupa cum te cheama sa-i ajuti,
Iti strapung mana sarutandu-te pentr-un convrig,
Mesteca, plang si tac muti!

Duhoare de ghena pe langa stransorile lor
Dar spala de zor toalele-n ape de ploi adunate,
Grajdul de-alta data a devenit abator,
De oratanii si starvuri stricate.

Depozit de fiare si intreprinderi de maturi,
Cersetori in papuci rupti si jegosi,
Te-nfioara peretii in mozaic de mucegaiuri
Ii vezi pe toti ca pe ultimii pacatosi!

Ard faclii de bulendre si lumanari aruncate,
Se-ncalzesc la resturi de garduri din sat,
Daca-i intrebi, nu stiu ce-i aia electricitate,
Dar toti au telefon mobil de gat atarnat.

La colt de strada vezi scoala de infractori
Fara sa vrei auzi fosnete de buzunare
Se scuza ca saracia ii face ambasadori
In Europa si-n lume la semafoare.

Cartofi in jar, un lux pentru ziua de azi,
Infuleca innecandu-se, sa prinda cat mai mult,
Nu-ti imaginezi cum ti-ar fi ca ei sa decazi,
Intorci capul ca-ntr-o era uitata demult.

Dar e azi realitatea, e lumea in care traim,
Doar ca e un colt ignorat de societate,
Oricat am vrea sa fugim, sa nu ne gandim,
Saracia e printre noi si are multa activitate.

Ce facem noi pentru asta, in calitate de oameni?
Nimic!...e peste puterea unor oameni schimbarea,
In asemenea hal nici nu-i poate accepta nimeni,
Dar nici nu le dorim exterminarea…

Sunt saraci si nu vor oricum sa se schimbe
Decat furand si ignorand regulile civilizate.
Oricat am vrea noi sa ii punem bombe,
Ea e acolo intr-a ei normalitate si prosperitate…