agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-01-19 | |
M-am trezit brusc din somn în plină noapte.
Adormisem îmbrăcat în hainele cu care am fost la petrecere. Lumina obscură din cameră, îmi teroriza ochii somnoroși. Lângă mine dormea o tânără necunoscută, cu pielea creolă și păr auriu, topindu-se între perne. Încep să mă foiesc, aruncându-i priviri pe corpul ei mătăsos. Cu degetul arătător îi ating trupul din loc în loc, să constat dacă e vis sau realitate. Eram plin de întrebări la care nu găseam răspunsuri. Nu știam cum a ajuns lângă mine, cine e și de unde vine. În aerul camerei, plutea ceva dulce și seducător, amestecat cu efortul de a-mi aduce aminte. Prezența tinerei necunoscute ce dormea lângă mine îmi produsese o mare surpriză. Pentru prima oară, mă simțeam în propriul meu pat ca pe o insulă. Nu mă săturam să o privesc pe tânăra necunoscută, până când am adormit din nou. Dimineață când m-am trezit, mare mi-a fost mirarea, să constat că lângă mine dormea câinele meu Nicky. Mă arunc în scârbă pe fotoliu și încep să mă gândesc aiurea. Privirea îmi umblă tupeistă scanând în jurul meu totul. Pe podea lângă picioru fotoliului zac în putrefacție câteva bucăți de pâine și un cocean de măr. Ursuz, apare un gândac de bucătărie și începe să halească pe săturate din gunoi. Fac o mișcare bruscă cu papucul și nepoftitul musafir dispare. Nu după mult timp gândacul de bucătărie reapare însoțit de femela lui. Amândoi urcați pe coceanul de măr, fără nici un fel de inhibiție se împerechează. Gestul lor mă incită erotic și îmi trimit ochii în alte direcții. Sus în colțul camerei lângă tavan sacnez cu privirea un păianjen care stă nemișcat precum un mort plin de păcate. Acesta începe să tușească, și tușește încât mă enervează și vreau să îl ucid. Dar mă răzgândesc și arunc în el cu pastile pentru tuse. El se uită la mine ca un tâmp și continuă să tușească. Atenția îmi este atrasă de o înțepătură pe pulpa piciorului. Mă uit atent și văd un purece care mă atenționează că în praful din covor și-a găsit loc de odihnă întreaga lui familie. Trag câteva înjurături și formez numărul serviciului de deratizare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate