Veniți-vă în fire
popor fără rușine
pereții inimii voastre vopsite cu democrație
doar voi cei cumpătați căutați dreptatea
albastrul mâncat de moliile ideii politizate
căutați smerenia iubirii
în malurile mării ca niște islazuri de pășunat

nu argintul,
nici aurul vostru nu vor putea să vă scape
de închisorile nebuniei
de iarna ce n-are sfârșit
de voci înghețate de frigul vostru
deoarece se împacă cu sine și zic:
oamenii sunt geamătul hăului
o serpentină de dealuri și văi
Dumnezeu nu va face nici bine, nici rău

vai de cei ce nu caută
și nu întreabă de El
între ferestre sparte și cărări risipite
va de cei care sar peste prag
peste pragul cuvintelor


vor vedea cum trece timpul
ca pleava
ca avortonii ideilor încleștate
căci nu vă uitați cu băgare de seamă
la felul vostru de a fi
la alchimia extemporalului vostru
semănați mult și strângeți puțin
de ce oare?
vă îmbrăcați și tot nu vă este cald
de ce oare?

pentru că așa este poporul
care închide ferestrele
că miroase greu
a dezbinare de oameni
unii împotriva altora
alții împotriva primăverii frumosului
uitând să mai umble pe ape

acum suntem un blestem
ca după cutremur
aceștia ard îngerii cu sabia nedreptății
va fi o bine-cuvântare ulcelele ciobite
de azurul puterii parfumului Tău, Doamne?
ulcele goale, neumplute cu Duhul Tău
ah, goliciune a goliciunilor
totul este gol...

dar fiecare să spună aproapelui său adevărul
topit în cuptorul inimii
nu dezbinând măslinii
agonia
adevărul
putred în peșterile îndepărtate de cuvinte strivite
turnat în căni pentru a fi băut de întrebări

nu Îmi găsesc nici o plăcere în voi, spune Vocea
unde este onoarea ce Mi se cuvine?

obosind pe Dumnezeu
în epoca hodorogiei nebuniilor
deoarece credeți că oricine face rău este bun
că lăbărțarea în cuvinte salvează limba
înaintea eternității

El va tăcea în dragostea Lui
și nu va mai putea de veselie pentru tine?
tu cel care te târăști zadarnic
pe sârma fericirii
Românule, vei înșela tu pe Dumnezeu?
împotmolit în albastru?
cuvintele tale sunt pajiști de lut
licori prea amare Împotriva Lui

numind pe cel pervers fericit
nopți prăvălite-n gol
traversează fără rost
cu ciocanele și cuiele
să golească cerul de sens
pe cei ce fac răul să-i înalțe
dar pentru voi care vă temeți de El
care aveți credința nemărginindu-se
va răsări Soarele dreptății
între cele două catapetesme
veți vedea din nou deosebirea dintre cel drept
și cel rău
dintre demagogia șoaptei ascultată
și cum e să mori
dintre voia lor și voia Mea

Oare cum e să mori?