pneumonie pe buze, licurici în pahar curgi
pe coatele murdare
bun.

rapsodia toamnei vine-ntruna
undița aia prindea zăpadă
la capăt e o șosetă murdară învârtindu-se prin nutella
mai devreme ne-am pieptănat până am ajuns la capătul pielii
foc foc

știu că vrei să scrii că vrei să deschizi postașului că vine frig nu știu de unde
lasă-l, faci cum vrei
am setul ăsta pentru care nu suntem suficient de
foc foc
la altitudinea ta.

de aici e timpul să bem nu tocmai un ceai, o cana, frunzele de la urechile alea obosite

ai desprins brațele alea direct
ca într-o cavalcadă
le-ai proptit bibelou, le-ai spus mileurile alea în formă de cerb
și ne-am odihnit
în strănut

apă apă