Într-un deșert de vise spulberate
Curg râuri,râuri lacrimile triste,
Formând oceane de viața lipsite
Și-un lut creator de golemi.

Ochii orbi nu mai zăresc lumina,
Și lumina nu ne mai vede pe noi,
Sufletul cerșește inchiziții noi,
Iar inima legată are de spini cununa.

Doar ochii Ei mai pot salva ceva
Doar atingerea Ei poate da descătușarea
Doar sufletul pereche ne este salvarea,
Spre cer ridic această rugă,spre cer îmi arunc privirea,
Te chem pe tine,iubire!