numai lui i se putea întâmpla asta
să rămână pentru totdeauna exact la jumătatea drumului
dintre două stații de tramvai
ca să demonstreze că nu există liberul arbitru
în locul acela vor construi într-o zi o gură de metrou
veți putea intra prin trupul lui
să vedeți un bătrân dormind pe un peron
și porumbelul rănit între liniile ca două zăbrele

ieșirea din confort înseamnă o altă percepție a timpului
va trebui să minți îți vei feri privirea și vei adopta o poziție defensivă
aproape fetală
vei desena ceva pe mână înainte să te naști
poate un plan minuțios de aducere
a amintirilor din lobul temporal în cel frontal
voi filma totul
ziua aceea va avea spasme îndelungi
în ea lumea întreagă ar deveni o enclavă
drumul invers este simplu
este suficient să crape coaja
și totul ar reveni la normal
câmpul vizual 60 de grade
cel subliminal 120
nu ne-am mai mira că
adn-ul se comportă ciudat
copiile nu sunt perfecte
darwin are întotdeauna dreptate
dar putem scapa de blestem
ne putem xeroxa la perfecțiune durerile groaza de neant și frumusețea
care altfel ar rămâne îngropate
ca o necropolă a cuvintelor ce stau sub case și biserici

tot ce scriem despre noi înșine are din păcate o acuratețe mai mare
decât memoria afectivă a copiilor noștri
rămânem în amintirea altora ca în jocul telefonului fără fir (!)
o variantă deformată a sinelui

poate că mesajul divin lăsat în codul genetic s-a multiplicat cu greșeli
am suferit o degradare continuă
prea puține mutații miraculoase

ultima probă era sa scrii ceva despre mine
un gând pe față unul pe dos care să mă îmbrace
într-o frumoasă autarhie a disperării
nu ai mai avut timp să împletești toate cuvintele până dimineață
și mâna mea stângă a rămas aripă