|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
De câte ori poezie [ ] Sonet
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Gabriel-Vincențiu Mălăescu [MGV ]
2011-02-08
| |
De câte ori ascult o melodie
și mă cuprind fiori de neînțeles
eu știu că pentru mine, mai ales,
acordurile-mi par o tragedie.
Mi se întâmplă tot mereu, mai des,
să cred că orice ton din simfonie
e viață preschimbată-n parodie,
un fruct stricat ce însumi l-am cules.
Iar când aud un clinchet de pahare,
eu cred că-s fulgere și bubuit de tunet,
așa de mult și grav mi se năzare
și orice gând devine tragic sunet
cu rezonanțe reci de întristare.
Doar ființa mea e, toată, un răsunet…
|
|
|
|