urraa… urraa…
la o comandă izbucnește
de la un capăt la celălalt al tranșeei

pământ înfierbântat universul
deviază spre roșu legea gravitației
condamnă marțial pentru noi
mâine soarele să nu mai răsară
arhanghelul mihail ne-a semnat
ordinul de chemare habar nu am
ce grad voi avea în oastea lui

ne avântăm în atac unii către ceilalții
au acasă iubiri nevoi și griji
nu îi cunosc nu mi-au făcut niciun rău
la fel ca și eu lor până acum
taur verde cu coarnele mitralieră
arunc flăcări negre în orizontul roșu
viitorul îmi șuieră pe la urechi
plânsetul nenăscuților din gloanțele mele
schijă în auricolul stâng ce ară câmpul
cu maci îmi acopăr urmele să nu se știe
care-i eroul ori dezertorul din mine
corul de mame rămase virgine acuză
de pruncucidere cu premeditare
ollee… ollee… se aude-n depărtare
cine o fi matadorul

rămasă fără stegar mâna lui ne flutură
drapelul ca noi să știm că sinuciderea
continuă pâna la ultimul om sărmanii
politicieni n-au adunat averi destule
veșnic îndrăgostit gornistul îmbrățișază
pătimaș ca la douăzeci de ani
cu primul și unicul orgasm pământul
moartea suflă vesela în trompetă
un allegro profundisimo
presară în față și în spate morminte
nesăpate sicrielor de lut

îmi înghit numărul matricol
să nu mai știe când îmi vine rândul
onoarea mă obligă să nu fiu eu ultimul
urraa... urraaa
a învins totuși iubirea...