(Mais ou sont les neiges d'antan?)-Fr. Villon

Aș vrea să ningă iar cu nostalgii
Și să-mpletească aerul poeme,
Precum ningea pe când eram copii
Și nu știam de geruri a ne teme.

Mi-e dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,
Dar unde sunt nămeții ca spuma pe o halbă?

Pământu-atunci se ascundea sub fard
Și-n noaptea ca oțelul de albastră,
Se cocoțau troienele pe gard
Ca să privească-n case pe fereastră!...

Mi-e dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,
Dar unde sunt nămeții ca spuma pe o halbă?

Prin mahalale mirosea a fum
La fel ca-n niște gări de-odinioară,
Iar ciocârlanii coborau pe drum
Să se nuntească-a nu știu câta oară...

Mi-e dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,
Dar unde sunt nămeții ca spuma pe o halbă?

Aș vrea să ningă ca-ntr-un dans păgân
Cu fulgi de vată mari cum e lăstunul,
Că-i doar prohodul anului bătrân,
Cel rânduit de veacuri de Preabunul...

Mi-e dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,
Dar unde sunt nămeții ca spuma pe o halbă?

Și s-a pornit ninsoarea ca atunci
Când scăpărau zăpezile sub stele,
Albind grumajii plopilor din lunci,
Din luncile copilăriei mele...

Mie dor de-o iarnă gri, mi-e dor de-o iarnă albă,
Și cad din nou nămeții ca spuma pe o halbă!

N.Lunca