vino mirosind a cartofi copți și
cere-mi jumătate de viață
să nu îți fie milă de momentele mele
lucide nici de umorul rece
el pornește înaintea mea și
ajunge nici nu știu unde

acolo câteodată îmi doresc un loc
însorit lângă o bancă vopsită demult

să îmi iei fața în palme
să mă atingi pe haine
să îmi înțelegi oboseala
după la revedere să te întorci
de mai multe ori

pocnetul tocurilor îmi va aminti
cum priveam primul televizor color

o să aștept lângă șalupă
se va face frig
mă voi juca plictisit
cu o brichetă nichelată
ca și cum ar trebui să arunc
ceva în aer