Pe Argeș moare poezia…

Pe Argeș moare poezia,
căci se oprește-n vamă
unde o mână de pitici
tot cred că-i este mamă,
că eu nu trebuie să scriu
pe-o foaie de hârtie,
sperând să pună în sicriu
și clipa-n de mânie
visul din negură trezit,
să scrie-o simfonie.

Pe Argeș stă ipocrizia
privind cu mare frică
să nu-nflorescă poezia,
niciunul să nu zică
că zița nu-i poetă mare
și n-are pălărie,
ce-i stă pe cap ca o căldare,
ca versu-n agonie.

Aici, pe Argeș m-am născut
crescând ca turnul mânăstirii,
când doborâtă la pământ,
când sărutând stropii iubirii,
acum cu drag vă scriu pe sticlă
în versuri ce par șchioape,
că nici de zița nu mi-e frică,
nici de priviri mioape.

Marilena, 21.02.2011