demult cînd tata căuta sticla de votcă în căpița cu fîn
visam cu ochii deschiși că-i voi salva pe toți
aveam sandale de plastic și o vargă în mînă
loveam aerul se făcea nor
vedeam cum fug norii pe cer și-mi spuneam
că e prima victorie

la capătul patului e totul calm
nu sînt un om bun și nu susțin cauze nobile
de cînd am vizitat westminster abbey și pe tăpșanul din față
unii protestau împotriva masacrului din sri lanka
alții militau pentru înlăturarea lui fidel castro
seara își instalau corturile în parcări subternare
la ce bun o cauză de o zi dacă în subteran
ești una cu ceilalți

nu nu nu
vă rog lăsați-mă-n pace
nu sînt un suflet nobil bruma de bunătate
am risipit-o iertîndu-mă
dacă vă plac așa de mult cîinii luați-i acasă
lăsați copiii bolnavi de cancer să moară în pace
sau trimiteți cauza asta lui dumnezeu
care le orînduiește pe toate


singura cauză pe care o mai susțin
e să-mi treci degetele prin păr
și să-mi spui ce tîmple înalte
normal draga mea cînd eram copil le-am lovit
pînă s-au făcut nori
singura cauză pe care o mai susțin e atingerea trupului tău
o descărcare electrică ce mă lasă fără suflare
ca un pescar care a atins din greșeală
un fir de înaltă tensiune
cu undița lui de carbon