Oriunde merg, popas îmi sunt doar clipe.
Nu mă îndrept decis spre neuitare.
Credința mea se-apleacă roditoare
Ca taina-n seve-adânc să se-nfiripe.

Ochii uimiți de-o fină irizare
Rescriu câmpii în tainice risipe,
Așează stavili tandre să nu țipe
Lăstunii-n lanuri despărțind hotare.

Adulmec gustul reavăn de izbândă
Pe buza depărtărilor prelungi.
Șoimul zăbavei ager stă la pândă

Să nu ridic zidiri de vis pe brânci.
Tânjesc etern ca râvna mea flămândă
Să-mi odihnească zbaterea pe stânci.