Cocoțat din trunchi tăiat de copac
întâia zi de primăvară,și câmpul nesfârșit
precum o părere de rău prelungită dincolo de bine
Vânt aprig ca Mircea la Rovine -
Auzisem cum plâng mările
Auzisem zborul
Auzisem visul,iubirea,moartea,totul
Și mașini cu faruri aprinse mergând niciunde,spre nicăieri
Și drum lung de fier. De la gară sunt numai 5 km.

Tempus Irreparabile -
mâinile ofilite de trudă ale bunicii
ochii înnecați în cer,în albastru.
Pâdurea de altă dată- granița dintre vieți.
Și copilul bătrân privind în noapte
A căutat în noapte câmpia copilăriei,a tinereții neștiutoare
pe care a trecut-o în zbor nebun.
de la 20 de ani și până la 40,e doar o clipă.

Frig,tremur de frig.
În fața mea,pământul greu și ars de vreme
Suspină,după lupta dură recent încheiată.
Pământul cel dătător de viață și de sevă
de unde îmi trag geneza
și de unde mușc cu sete,acum
Vreau să ucid pământul care m-a născut.
NU VREAU SÃ MÃ ÎNTORC acolo.
Sunt un vierme vorbitor și mă dor toate culorile
pe care voi,generoșilor mi le dați cu privirile voastre
plictisite
Mă dor ! Pace.

O,tu,Thaliarchum...
o,tu,Soracte-bătrân.
o,tu,lume !!!
O,tu,eu !
Pace.
Lasciate ogni speranza,voi che entrate