Mă întorceam de fiecare dată
în celula mea umedă de vise,
la pereții mei murdari pe la colțuri
unde obișnuiam să adorm scriindu-ți numele
de dor.



Mă întorceam mereu la fereastra mea
cu gratii puse și născociri de vise
puse la păstrare, alături de lumina
confuză a zilei de mâine
ruginită prin băltoace.



Mă inorceam mereu spre tine
pasărea sufletului meu ce a zburat
dincolo de porțile închise.
Mă întorceam spre voi în nopțile cu lună
dar de-astă noapte n-am să mă mai întorc nicicând.