Pesemne că timpul...
Vasăzică El mă grăbește așa!

Curge prin aer,
zvârle curcubee peste tot!
În parc picură ploi
și la apus atârnă un Soare
Chiar lângă nori.

Il face roșu
apoi, pe alb, scutură petale.

Preschimbă catedrale
în obiective,
clădește peste ele apoi ruine
și le păstrează așa, ruine
în propriile-I veci.

Pesemne că nu El aleargă
Tu te grabești prin El ireversibil.

Ai să îl întreci...

Ai să lași în urmă
Curcubee și picuri de ploi,
Apusul cel cu soare
când roșul de pe vârfuri
Va scutura petale.