agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1086 .



b.b. și câinele mare și negru din cancelaria primului-ministru
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pigudel ]

2011-03-20  |     | 



nici ultimul dans cu brigitte bardot
nu s-a dovedit a fi fost o fatalitate a fatalităților
în așteptarea cuvântului magic menit de orfeu
să crească nivelul de trai al întregii lumi
ne-am scăldat cu toții în lacul ohrid
cumpăna perfectă a vremurilor semăna izbitor
cu un câine mare și negru ce-și deșira șira spinării
din gura primului-ministru hipnotizat de gelozie ipocrizie și inutilitate
la granița dintre viața de câine și viața de om
sute de mii de victime se-ntorceau acasă
cel care a trăit în numele altuia va și muri cum i-a fost dat să trăiască
nimeni neștiind cum se va fi chemând într-adevăr
ion sabin ana florica domnica toader
iubim pruncii nespus când pleacă –n siberia
au mai spus comuniștii
acolo vor crește nalți cât pădurile și nu vor mai ști drumul spre casă
acolo lemnul de la coșciug nu putrezește și
în pământul înghețat semințele durerii universale încolțesc fără număr
și apun ca lumina pe retina morților
îmbălsămați în farmecul dureros al pierderii identității
scufundați în anamneza ideii de competiție a morții
pe ghețuri sângerii patinează kremlinuri fabrici și uzine și casa albă foarte albă
circ a fost circ n-a mai fost nici pâinea spre ființă
plictisit de moarte și de viață
între sprâncenele soldatului necunoscut am regăsit glonțul
ce-i împușcase pe toți ai mei și întâmplările fericite din trecut
când mai aveam nume și fabrica de cărămidă albă precum trupurile tinere
conducând locomotiva destinului nesfârtecat în huruitul roților de tren
mii de vagoane–n sepia ne urmau ca nevindecabile răni
cu toții amăgindu-ne că nu va fi până la capătul zilelor
că pielea albastră a mării de sub întisele pustiuri albe dintre oameni și clipe
va năpârli ca șarpele ce ne-a izgonit din paradis spre niciunde
pentru cei care-au încercat să impună sufletului curat o voință străină
soldatul necunoscut le dădea onorul la parada militară a morții
pentru cei care-ar fi trebuit să respecte cadența faptelor reprobabile
și pentru care nu există pedeapsă
la granița dintre viața de om și viața de câine
întotdeauna b.b. dansează cu primul-ministru și dispare
fatalitate a fatalităților







.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!