târziu, când orele se scurg în târâș de șarpe,
am realizat că îmi lipsește o bucată de inimă
zadarnic am căutat să-mi aduc aminte pe unde o lăsasem
apoi, și mai terifiant, mi-am dat seama că-mi lipsește
o bucată de suflet mare cât o stradă liniștită
pe care calcă drumeții în drum spre izvor

mi-am făcut repede recensământul căilor mele din
ultima vreme
dar nu-mi aminteam de iubiri tulburătoare
ci doar
de o masă de rege pe care stătea gătită
o bucată de inimă
și câteva vicii și drumul pe jos din Gheenă
la poarta căreia lăsasem plângând o bucată de suflet
dar acestea două nu-mi amintesc să fi fost ale mele
păreau străine de timpul, de oasele și carnea mea,
așa cum privind în oglindă bătrânul nu-și recunoaște chipul