oameni nu știu,oameni nu știu
caută,mișuna,vibrează ,dar nu știu

urcă scări cu plase in mînă
si cînd se opresc să vorbească intre ei
parca cineva apasă fast forward

stau intre etaje cu mainile pe balustrada
cu caciuli si rîd,dau din cap..

intre sunete se aud rasete
se mai ating cu mainile
la sfarsit isi bagă capul in pamant
și-și revin la tristeti

oamnei nu stiu
coboară scări
de noi magazine
tristi cu plasele pline.
oameni nu știu

mănîncă covrigi cu sare
merg la biserică
urcă scări
coboară
oameni nu știu

duminica se cauta pe bănci bătrînii
si daca au porumbei
le dau pîine

iși freacî mîinile bătrîne,rosii și pline de urzici.
copii alearga printre ei si rîd

isi intind mainile si zboara
copii stiu
dar nu stiu că știu
copii nu urcă
copii zboara printre porumbei.

oameni nu stiu.

in cafenele oameni nu știu
pe străzi oameni nu știu

nu mai e coadă la lapte si pîine
căci oamneni nu stiu

nu mai merge nimeni la iarba verde
caci oamneni nu stiu

pe dealuri oameni cu pălării
iși sapă pămîntul
isi curătă via.
alunga ulii din gainii
hranesc cîinele
mulg vaca .
oameni nu stiu.

redactia locala misuna si ea
ca un spital.
oameni cu foi nu stiu
zgomotul masinilor de scris e prea tare
volumul rasuna peste tot
nu se amesteca intre ei
că nu stiu.
din cînd in cînd se mai opreste cate unul
sa-si ia o cafea ,
sta sprijinit cu capul plin
fixat pe aletele.

altele nu stiu.

cand se stinge lumina
oamenii dorm.
și nu stiu.