Am sa te rog sa-mi furi dintre cuvinte
Miresmele de flori ce nu m-au parasit,
Si infloresc, spre-aducerile-aminte
Cand te stigam sau iti vorbeam soptit.

Si te iubesc cum n-am iubit vreodata,
Iar primaverile, prin ochii tai sosesc
Cand pasii-ating, cararea de-altadata
Prin umbrele ce-n ramuri infloresc.

Ne recunoastem drumul printre ganduri,
Cu pleoapa stransa, stim unde-am ajuns
Chiar daca lacrimam in repetate randuri,
In sufletele noatre, singuri am patruns.

Sunt vesnicii prea mici pentru noi doi,
Sa te traiesc, asa cum mi-am dorit,
Sa-mi fii al vietii curcubeu ce dupa ploi
Ramane-ascuns, in clipa, unde l-am gasit.