agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-10 | |
Dumnezeu, se spune, nu a avut simțul umorului
s-a născut mai întâi pe el, din plictiseală, într-o duminică de vară, când soarele stătea-n crucea zilei în echer, elohim nu știu cât timp i-a trebuit să-nvețe să folosescă brațele că repede a făcut cerul îl înghesuia din toate părțile nimicul ăsta, căci peste tot și toate exita doar un mare nimic un talmeș-balmeș făr de măsură fudul și stupid era cât pe-aci să fie turtit de ceea ce tocmai urma să zămislescă, adică pământul, ce fapt crucial pentru mine și alții așa că din haos tocmai s-a născut pământul și Dumnezeu s-a întins să doarmă puțin până spre dimineață când, fără să-și dea seama, probabil în vis, “Să se facă lumină!” a zis și se făcu imediat și-a dat seama că nu-i bine c-ar mai fi dormit acolo un pic “Să se despartă lumina de întuneric” a mai zis și repede se făcu noapte și-a și adormit ostenit de-atâta lucrare deși pe toate deodată ar fi putut să le facă când s-a trezit moșneagul din lene, boemă, necesitate, poate câte puțin din toate n-am înțeles de ce nu ne-a spus niciodată și timp berchet oricum mai avea iar somnul e dulce și griji vor urma după ce a întărit cerul să nu pice peste el hodoronc-tronc s-a apucat să despartă apele între ele așa, în trei straturi, unul în cer, altul pe pământ și cum nu știa ce să facă cu al treilea l-a băgat repede sub preș uitându-se și-n stânga și-n dreapta să nu-l vadă careva și iar se făcu seară și-a mai trecut o zi parcă a doua. Când s-a sculat, ud leoarcă, Dumnezeu a despărțit repede apa de uscat și a numit uscatul pământ iar apa ocean, mări, râuri, lacuri și băltoace apoi, să-i fie mai moale a trântit și-o bucată de iarbă grasă tocmai bună de saltea și cum tare-i dulce somnul la prânz a făcut și câțiva copaci unii s-au nimerit cu poame dulci și zemoase alții stufoși numai buni să te apere de arșița soarelui numai că din greșeală a făcut și mărul nimeni nu-i perfect și-a zis Dumnezeu în barbă și a mai făcut un măr, roșu de astădată. Când s-a trezit în toiul nopții întuneric fiind, s-a speriat atât de tare încât abia a așteptat să se facă ziuă să facă stelele și luna iar pentru simetrie a făcut și soarele, cică - blegul de mine crezusem că lumina venea de la soare mai mult ca sigur că mă-nșelasem - cum creația artă pentru artă deobicei nu ține de foame a mai făcut și fel de fel de animăluțe tocmai bune de-o tocană mai întăi parcă peștii, pentru saramură și a fost bine. Narcisist cum era, în ziua următoare a observat că nici una dintre vietăți nu-i seamănă așa că a luat un pumn de țărână, puțină apă din marea cea sărată a frământat bine și m-a făcut pe mine după chipul și asemănarea sa cum nu-i mai rămăsese aluat și pentru Eva repede mi-a rupt o coastă s-o macine și așa de tare m-a durut încât, ori de câte ori, îl apucă pe Dumnezeu cheful de creație o rup la fugă cât mă țin picioarele
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate