Te-aleg cum își alege artistul o bucată
De marmură. Din tine îmi voi sculpta febril,
În atelierul muzei noptatice cu-o daltă
De carne înflorită spre ceruri, un copil.
Te-aleg și el m-alege, căci îl aud cum strigă
Cu glasul meu cerându-și un tata dintre vii
Și cum, pe dinăuntru închis, se încovrigă,
Iar strigătul acesta mi-inspiră simfonii.
Acum ești doar o coală foșnind a nerăbdare,
De care eu – poetul neinspirat – mă tem;
Te-aleg căci prin iubire el nu-i o maculare
Și fi’ndcă însuși dorul de el e un poem…
Iubirea nu consumă frumos și tinerețe;
Iubirea e o artă ce naște frumusețe!


16.IV.2011