o secundă a învățat să iubească
doar existența s-a oprit în dreptul paharului meu
și a turnat tot viitorul
se zice că ocazia binecuvântării aparține
ăluia de o cere
în fapta care stă în vârful unui deget de rugăciune
nu am înțeles greu viața din paharul meu
am zăbovit mai mult pe genunchii singurătății

la limita disperării am găsit deschisă o ușă
pragul era prea jos
așa că lumina a sărutat zăpada străinului din mine
a fost doar un joc iar acum e gata