când aleg și toți îmi spun că e ok,
în mintea mea se întâmplă altceva
și de fiecare dată cucurigule este acolo,
stând la masă. pare indiferent în timp ce noi ne alegem cu tot felul de frustrări,
dacă e bine sau nu
și chiar nu e! zero kills nu a mulțumit pe nimeni niciodată.
așa că împușc o maimuță și dacă mi se potrivește,
mai împușc una. cineva o să se roage pentru mine și altcineva
o să râdă în timp ce îmi atinge obrazul:

folosiți-l! și o să mă folosească.

nu înainte de a-mi stâlci puțin mutra
pentru a îndepărta orice nelămurire în ceea ce mă privește.
cine dracului o să știe că tipul din tramvai care oferă locul,
împușcă maimuțe și până la urmă cine ar crede asta?
nici pe Darwin nu l-au crezut.

asta e! în timpul liber împușc maimuțe și cine știe,
poate că până la urmă sunt doar în mintea mea,
sau și mai bine
le lovesc cu karata, cui îi pasă?

și dacă altcineva alege să împuște maimuțe.
n-are decât! sunt la masă.
cândva mi-a trecut și mie prin cap asta.