verdele a cuprins câmpiile ca o barbă
lăsată la o moarte
mă enervează până la exasperare că el e verde
iar eu am început să bat în gri
aud cum surâde pământul
el a întinerit pe când eu mă scurg în raclă
mi-o vor țintui
cu ceva cuie ruginite de rugina sângelui
ce nu va mai pulsa
pământul verde se va face negru
cu mii de gândaci și viermi
așteptând dricul să sosească șoferul e beat
și când popa
oprește caravana trage un chiot de nuntă
căci doar nuntă, nu?,
se făptuiește acolo
Moartea a plecat demult a secerat deja
iarba acestui trup pe care un lup îl va dezgropa
într-o iarnă când nu va mai găsi nimic de devorat
oasele le va lăsa
cățeilor cățelei de Viață

fiecare trăiește din moartea celuilalt