agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-12 | |
Eram copil, un drăcușor,
Piteam crucea din sac Când îl lăsa popa-n pridvor Și deveneam posac. Mă apuca o toropeală Și-o stare de leșin, Dar începeam la repezeală Cu stânga să mă-nchin. Pioasă, mama mă vedea, Zicea să fiu cuminte, Apoi la masă îl poftea Pe veșnicul părinte. Făcea colaci, îi rumenea, Cu drag mi-aduc aminte, Ca o icoană-mi apărea Prin aburul fierbinte. Am auzit că într-un sat Găsesc o mânăstire, Unde lumina și-a lăsat Un loc de mântuire. De felul meu nu-s credincios, Bag noaptea în desagă, Pornesc spre drumul luminos Să văd dacă nu-i șagă. În urma mea se auzea O cucuvea cântând, Semnul trimis de-o piază rea Mă răscolea profund. Pe lângă mine trec visând Sărmani cu ochii goi, Unii zâmbind sau șchiopătând Spre ziua de apoi. La mânăstire am ajuns, Lumea venea puhoi, Să vadă locul nepătruns De viscole și ploi. Din întuneric raze vin, Sclipiri de diamant, O aură în palmă țin, Venită din neant. O clipă totul a durat, Plec împăcat acasă, În fața mea s-a strecurat Năluca cu o coasă. Balanța iarăși se înclină, Sunt om fără noroc, Un rătăcit fără lumină Pe Domnul îl invoc. Apare mama, chip blajin, Lumină pe-nserat, Cu mâna dreaptă mă închin, De umbră am scăpat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate