Aș vrea să-ți spun cât ai pierdut
atât timp cât mereu ai trecut
dintr-o parte a sufletului în alta,
ai adunat de toate dar care ți-e carta?

cândva numărai luceferi și n-aveai întrebări
schimbai de mii de ori aceleași simple stări
și era plăcut, aveai tot timpul din lume
și timpul te avea pe tine, era scris în cutume.

răspunsurile erau simple, oamenii treceau agale
acum trec toate repede, unde-i a ta cale?
dar e un gând ce nu te lasă, îți tot strigă
să simți tot ce scrii când toți te instigă.

și eu sunt ca tine, mă azvârl mereu peste creste
pe care doar eu le văd când clipa îmi joacă feste
el crește...e tot ce-mi doresc să aud în loc de poveste
că-s scrise sau sparte...fragmente rămân să ateste.

ne vom revedea după ce mult timp se va fi adunat
vom cerne gânduri, povești și vom râde apăsat
că toate sunt simple și simplul e destul
trebuie doar să auzi cum respiră sufletul...