Dimineață, copiii goi
făceau castele de nisip.
Meduzele ca niște magneți se aruncau în mine
să-mi intre sub piele.
Iubitule, toate durerile de pe pămînt sunt mai grele
decît chiar pămîntul.

Seara, am înfipt chibrituri
în nisip și ți-am făcut chipul
să te înviez în lumină.
Mai goală decît un copil am intrat în mare
și-am mers pînă mi-a fost frig.
Stam în mijlocul mării. Stam ca un soldat
ce-a învins și-a rămas pe cîmpul de luptă
cu toți morții în față.

Iubitule, ești cea mai complicată poezie
pe care am citit-o vreodată
și nici macăr nu știu dacă am citit-o pînă la urmă.