agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-05-28 | |
ne priveam absent prin geamul murdar al ferestrei
urme de salivă resturi de mâncare o muscă strivită cu un prosop de baie bănuiam că dincolo nu se află nimic altceva decât o absență umplută de mici goluri de aer de respirația ta greoaie de goblenul cu portretul bunicului și de mirosul de spital ne priveam absent ca și cum așteptarea diminua orice fărâmă de speranță lângă noi o sticlă de apă plată de juma de litru un buchet de crizanteme și alea uscate un pat pe care moartea stătea întinsă cu perfuzii la căpătâi niște tuburi prin care picura un lichid albăstrui atârnau pe marginea patului ca niște coliere de zinc când nu mai aștepți nimic bun de la viața asta amintirile în culori sepia se destramă se risipesc și se transformă cu timpul în corbi care, dacă nu ești atent îți ciugulesc măruntaiele îți ciugulesc bucăți mici de piele îți ciugulesc până și ultimele rămășițe ale unor nopți nedormite și tu devii brusc un mic prometeu revoltat aiurea pe minunăția asta de viață apoi alte nopți în care vorbeai murmurând din buze încet doar pentru tine atât de încet încât să te auzi doar tu să nu spună lumea că ești bolund ca vorbesti singur ca onu veronichii din celalalt capăt al satului vorbesti șoptit același mamă mamă așa-i că n-am să mor? nu dragu mamii, n-ai să mori doar am plătit bani grei, am cumpărat moartea dragu mamii n-ai cum să mori am platit la doctori le-am dus de toate tu n-ai să mori și oricum doar știi că pe aici pe la noi nu prea se moare tată-tău te așteaptă acasă, îmi spunea ca aveți mult de lucru că otava de sub poieni trebe cosită nu mă opresc văd dincolo de tine printre lacrimi grădina din spatele casei văd cireșul nucii bradul din fața școlii ai uneori senzația că stă acolo de la începutul lumii că nu are nici inceput nici sfârșit doar privește răsăritul și asfințitul în fiecare zi ca un ritual străvechi părintele ioan al lui petrea zis și țâlie l-a sădit în urmă cu vreo cincizeci de ani așa-mi spunea tinu de la vale bradu ăsta o să vă-ngrope pe tăți mă văd șuvoaie de oameni ce se preling pe zidurile caselor din chirpici și figuri cunoscute iar de acolo privirea se transformă într-o liniște apăsătoare ia forma unei ghirlande fără început și fără sfârșit se transformă într-un copac fără rădăcini crengile iau forma unor aripi uriașe și copacul plutește ca o corabie în derivă la câțiva metri de pământ apoi se transformă într-un liliac cu aripile frânte tu taci și asculți nici nu ne trebuie mai mult e cald oasele se dezmorțesc și tăcerea ne înfășoară ca o plapumă iarna la gura sobei în tăcerea ta se aud trosnind bucațile de lemn din cuptor și vreascurile și vremurile ce or să vină
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate