Ați știut că dragostea urme are
Care ne aduc până în prezent?
Pierderea ei de regulă ne doare...
Uite s-a descoperit recent:

Că dragostea este doar o amăgire
O iluzie cu care ne-am contaminat.
Accent se pune pe sex nu iubire
Teorii și ipoteze pline de rahat.

Nu-mi place realitatea și modul cum iubesc
Oameni ce nu-și doresc iubirea
Iluzi carnale, zile și nopți trăiesc
Dar nu-și găsesc în sex fericirea.

Și eu care credeam orbește
Că iubirea lumea va salva
O lume însă care nu iubește
Așa cum a iubit cândva.

Este greu, este dificil să cred
Că iubirea este un drum pierdut
Îmi șterg lacrimile și încep să văd
Ceea ce până acum nu am văzut:

Perechi de tineri ce se sărută fără pasiune
Pierduți în negura fumului de țigară.
Unde sunt zilele când se ofereau căpșune
Și o sărutare dar nu ca azi- amară?

Unde sunt zilele cu prinți și prințese
Cu cavaleri și nobili generoși
S-au risipit ca aburi de aur: visele alese
Și-n sex bolnav anii cei frumoși.

Poate este cazul să ne oprim?
În mijlocul pustiului sentimental
Și pornind de acolo să iubim
Și să uităm de sex carnal...

De fapt așa gândim cu toții
Obsedați de tot dar nu și de iubire
Intrăm în păcat în ghearele morții
Doar pentru un pic de fericire?

Aha!, în zadar așa gândim și credem
Iubirea se transformă în interes
Și acest lucru îl vedem
Pierdută este urma de progres.

Pierdută este dragostea și urmele ei
Cine mai crede azi în iubire?
Au mai rămas romantici ce se plimbă pe alei
Pe înserate?...unde ești fericire?...