Ne mai iubim din inerție
Ca doi amanți în lupanare
Și-o ploaie bate nemiloasă
În vechi și roșii felinare.

Ne mai iubim inconștient
Ca doi elevi adolescenți,
Iar soarele, de plictiseală,
Topește norii impotenți.

Ne mai iubim și fără zarvă
Ca doi pensionari bătrâni
Care, apatici și absenți,
Mai scapă frâiele din mâini.

Ne mai iubim cu învrăjbire
Ca două văduve de front,
Pornite pe guvernul care
Și pe-amintiri pune decont.

Ne mai iubim prin telegraf,
Pe lungi dinstanțe, în eter,
Precum soldatul în războaie,
Pitit într-un tranșeu stingher.

Ne mai iubim chiar pe ascuns
Ca hoții noaptea, prin cătune
Și am ajuns doi surdo-muți
Ce nu știu vorbe a mai spune.

Ne mai iubim și într-un port
Printre sălbatici lupi de mare.
Aceeași ploaie ne-mblânzită
Lovește-n roșii felinare.

Ne mai iubim și în absență,
Când sunt plecat de lângă tine,
Când orologiul nu e-n stare
Măsura timpului a ține.

Ne mai iubim și-n tribunale,
Când un divorț am obținut,
De ca și cum iubirea noastră
E doar contractul desfăcut.

Ne mai iubim în intersecții
Pe unde trecem prea grăbiți,
Dar fără a gândi că suntem,
De fapt, ai dragostei faliți.

Cu gândul doar la lupanare
Ne bucurăm însă, nu știm
Că în răstimpul ce-a trecut
Chiar am uitat să ne iubim...