stelele. ultimul strigăt de disperare
al unui iubit părăsit de-o veșnicie. și mîna
amorțită pe sînii tăi ca și cum n-am mai avea
ce să ne spunem.

un vis repetitiv. mieunat de pisic speriat
strîns ghemotoc la piept -
ghearele înfipte în viitor. și accidentul,

corpul rostogolindu-se ca un trafalete, strada
roșu aprins. pisicul desprins din strînsoarea brațelor,
în alergare, apoi felul lui meticulos cînd se linge
de sînge.

încă îl mai caut. noaptea în vis îi aud scîncetul
aproape - tu. cu două degete îți ating buzele
ca și cum aș lăsa un cuvînt.
doar unul.

am fost pe rînd actori. am pus în scenă cele mai mari
deziluzii. atît de puțin din mine în mine
încît mă pot interna la nebuni
sau să-mi schimb numele.

tu ai știut vreodată de ce se iubesc oamenii?
pentru că nu se pot iubi pe ei înșiși.

din neamul furtunii. pot privi morții în ochi.
lipsa aceea se continuă
în ochii mei.