cuvintele n-au sens în lipsa atingerilor
a palpărilor noastre reciproce sub aripa lui Eros
pielea se topește în buricele degetelor
apoi sângele ni se amestecă
ca într-o centrifugă
se limpezește apoi
noaptea scrie un poem pe coajă de inimă

cuvintele au sens între noi, mamă
mă legeni și acum cu dulceața lor
și mă suporți chiar și atunci când
nebunia îmi dă foc privirilor
nu te-nspăimânți dar ți-e teamă
de restul lumii prea o privesc ostil
și toate gândurile acestea pe care le-ai strâns
despre mine, mamă, scriu un poem pe coajă de inimă

cuvintele n-au sens între noi, tată
ne strângem mâna atunci când ne-ntâlnim
și ne e destul pentru că prin palme
intrăm unul în pielea celuilalt
așchia nu sare departe de trunchi

și toate acestea
scriu pe o coajă de inimă
întinsă ca o hârtie pe pupitrul Vieții
cel mai frumos poem