viața e de vină doar pentru că....
nu-ți amintești ce-ai scris prima dată
capitolul morții
sau
capitolul vieții
ai uitat să numeri zilele fără mine în picioarele tale
înălțarea gleznelor e doar provizorie
coniacul a rămas plăcerea zeilor în schimb de noapte
ai vrut să mă ai
nepoliticos
în amintiri
sarcastic
în prezent
nu ți-a plăcut sângele meu uscat pe mâini
îmi reproșai tăcerea și mă făceai târfă
chiar dacă lumânarea îți oferea puțină tandrețe
voiai să mă ai în fumul țigării tale
privind la manechinele roz de peste drum
lasă
rămâne o rană în prag
mergi singur pe scară
ghemul șarpelui îți aparține
voi merge pe strada aceasta
la dreapta
plină cu oameni
fără să întreb tăcerea unde e cuvântul
și fără să ocolesc sticlele sparte
coniacul are gust de sânge uscat