azi am plâns mormanul de frunze, omule
am iubit fiecare furnică dintr-un mușuroi
și-am suflat în vânt păpădia
de ce, omule?

știi că înfloresc o dată la niciun an
așa cum rădăcina nu e tare de mijloc
și nici pui nu face
așa cum pleacă glezna dintr- un cui
poate o dată la niciun an
să-mi lași o scrisoare în ranița unui soldat
omule

mii de capete se plecau atunci să-mi curețe drumul
sub salcie îmi duceam cimitirul unde
cei care îl hoinăreau
nu aveau timp să-și cânte din piept sufletul
de ce, omule?