nimeni nu îndrăznește să le descânte leac
ar fi lapidat pe loc
cele mai frumoase flori le găsim ofilite pe stâlpi
în coroanele cu “regrete eterne”
nu contează dacă ai casă mașină loc de veci sau copii
păsările toate îți șoptesc a moarte
după aceea somnul vechi ca o cămătăreasă la răscruce de evi
o beție (nu ultima nici prima oricum fără stare)
și te uiți numai la picioare și pentru câteva secunde nu știi că sunt ale tale…

nenorociții nu neagă nimic
niciodată.