Când Cerul își deschide ochii
Și-i vezi lumina azurie,
Te-ntrebi ce-i dincolo de soare:
Insufletire ori pustie?

Când marea îți arată-n valuri
Cum e să-nfrunți nemărginirea,
Stai și te-ntrebi de nu-i aievea
Să simți cu-ardoare fericirea.

Când cei din jur te prind în brațe
Și-i vezi zâmbind cu-onestitate
Te miri că-n rotunjirea-i mare
Pământul e și bunătate...

Când Universul îți răspunde
Precum ecoul vremii tale,
Simți rezonanța lui divină,
Iar soarele îți iese-n cale.